Publicat pe

Rolul cuprului în organism

Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Cupru (numit şi aramă) este un element din tabelul periodic ce are simbolul Cu, numar atomic 29, de culoare roşcată, foarte bun conducător de elecricitate şi căldură, maleabil, foarte rezistent la coroziune, non-magnetic, bacteriostatic (luptă împotriva bacteriilor ce se dezvoltă pe suprafaţa sa) şi cu o valoare ridicată de reciclare.

Multiplele sale valenţe au fost cunoscute de cele mai vechi civilizaţii din Asia, Europa, America, Africa de cel puţin 10 000 de ani. În Egipt, în timpul faraonului Turmes, cuprul se extrăgea din Peninsula Sinai şi purta denumirea de komt. În Antichitate mai apare sub denumirea de cholcos. Începând cu anul 1500 î.e.n. grecii şi apoi romanii extrag cuprul din Cipru. Tot aici prelucreză cuprul în bronz.

Cuprul curat se numea airan roşu sau airan de Cipru. Denumirea latină, aes Cyprum, înseamnă metal din Cipru. Numele aer reprezintă atât cuprul, cât şi aliaje sale: bronzul (cupru – cositor) şi alama (cupru – zinc). Denumirea franceză laitan derivă de la aliajul dintre cupru şi zinc aes lutum. Din cauza aspectului său lucios, în mitologie a fost asociat cu zeiţa Venus, zeiţa dragostei, frumuseţii şi fertilităţii. Simbolul folosit de alchimişti pentru cupru este identic cu cel folosit de astrologi pentru planeta Venus.

Inca
de acum 50 de ani au inceput studiile stiintifice asupra cuprului in
organism. Sarurile in a caror componenta intra acest metal au rol foarte
important, oxidativ, ele fiind componentele unor enzime (cuproenzime)
cu rol in sinteza globulelor rosii si in unele procese metabolice.

In corpul omenesc exista o cantitate mica de cupru, cu greutatea
cuprinsa intre 100 si 150 mg., repartizata intre diferite organe, dar
mai ales in ficat, tesuturile oculare si par.
Continutul de cupru al organismului
variaza de la individ la individ. Se pare totusi, ca repartitia
cuprului are ca indicator continutul acestuia in ficat, mai ales la nou
nascuti. Un continut mai mare decat normal este intalnit la bolnavii de
ciroza, de TBC sau de anemii cronice.
Daca in organism cuprul
se prezinta sub forma de complecsi organici ca atare, in cantitate
foarte mica se gaseste in stomac, datorita acidului clorhidric.
In stare naturala, sarurile
de cupru se gasesc in organismul animal, si anume in: ficat, globulele
rosii, stomac, creier, inima, rinichi, par, plamani, splina, glandele
endocrine, oase si muschi. In regnul vegetal sarurile
de cupru sunt continute de pere, gutui, cirese, visine, alune, castane,
lamaie, morcov, sfecla rosie, vinete, nasturel si nuci. De asemenea, acestea pot fi gasite in unele specii de pesti, in moluste, crustacee si in oua, mai ales albus.

Acest oligomineral este esenţial pentru creşterea şi dezvoltarea organismului uman, pentru sănătatea fizică şi mentală. Se găseşte în cantităţi mici în enzime, mai ales enzime oxidative (citocromoxidază, lizinoxidază, ascorbicoxidază) şi proteine. Stimulează sistemul imunitar, este necesar în sinteza hemului, în dezvoltarea oaselor (osteogeneză), în fabricarea de colagen şi elastină pentru piele, tendoane, ligamente şi pentru învelişiul protector al nervilor.

Aportul de cupru:

Cuprul face parte din categoria microelementelor, insa rolurile sale in organism sunt deosebit de importante. Cuprul nu este sintetizat in organism iar necesarul din acest este obtinut doar din alimentatie. Surse de cupru sunt legumele verzi, ciupercile, fasolea verde, crustaceele, ficatul, nucile, semintele, cerealele.

În ţesuturi, cuprul se găseşte sub formă de compuşi proteici. În raport cu greutatea corporală, organismul unui făt are o cantitate mai mare de cupru, faţă de organismul unui adult, care are între 100 – 150 mg (~ 0,0002% din greutatea corporală). Concentraţiile cele mai mari se găsesc în ficat, creier, inimă, rinichi, păr şi cele mai mici în oase, muşchi, glande endocrine.

Odată absorbit de mucoasa intestinală, cuprul este transportat în sânge de albumină şi de o proteină specifică, ceruloplasmina, iar apoi este depozitat în ficat, unde în asociere cu vitamina B3 îl distribuie la inimă, creier, rinichi, splină şi măduva osoasă. Ficatul este un adevărat laborator de chimie, care printr-un proces numit homeostază, reglează conţinutul de cupru din corp. Principala cale de eliminare a cuprului este cea biliară, excreţia urinară fiind mică.

În sânge poate ajunge în cinsprezece minute de la ingestie. Absorbţia cuprului este diminuată dacă în intestine sunt cantităţi mari de fier, zinc, cadmiu, molibden, cobalt, vitamina C, alcool, fibre alimentare, proteine, gălbenuş de ou, fructoză. Asociat cu enzima glutation peroxidază dependentă şi cu enzima superoxid-dismutază Cu-Zn, protejează organismul de radicalii liberi.

Rolul cuprului în organism

Cuprul intervine in activitatea generala a organismului prin intermediul
a diferite metabolisme. Sarurile de cupru ajuta la mentinerea
integritatii peretilor vasculari (prin interventia in metabolismul
tesutului conjunctiv) si intervine in fenomenul mielogenezei si in cel
de osificare. De aceea, lipsa lui poate produce fenomenul de osteopatie.
La copii, deficitul de cupru poate duce la tulburari in formarea
globuleleor rosii, ceea ce favorizeaza aparitia anemiei.
Cuprul
actioneaza, totodata, ca antiinfectios in apararea organismului, in
efectele antiinflamatorii ale reumatismului acut, precum si in cel
antitumoral.

• ajută fierul la producerea hemoglobinei şi a globulelor roşii;

• înlesneşte absorbţia, influenţează circulaţia şi transformările fierului;

• alături de fier participă la transportul oxigenului;

• eficient în hematopoieză, scade numărul celulelor roşii;

• necesar pentru producerea de celule sangvine în măduva osoasă;

• protejează pereţii vaselor de sânge;

• favorizează metabolismul aerob;

• esesnţial pentru producerea energiei la nivelul celulelor;

• participă la metabolismul glucidelor, zaharurilor;

• contribuie la creşterea activităţii insulinei;

• participă la sinteza fosfolipidelor;

• participă la metabolismul estrogenilor;

• intervine în fertilitate şi menţinerea sarcinii;

• întreţine libidoul şi dinamica sexuală;

• ajută tiroida şi glandele suprarenale;

• reduce procesele inflamatorii;

• este antiseptic şi antiinfecţios;

• limitează infecţiile ORL;

• necesar pentru fixarea calciului;

• esesnţial pentru producerea vitaminei C;

• intervine în etapele finale ale ciclului Krebs;

• are rol în protecţia anticancerigenă;

• ajută la producerea unui pigment vital, melanina;

• necesar pentru enzima monoamin oxidază, în producerea serotoninei;

• stimulează producţia de neurotransmiţători epinefrină, norepinefrină şi dopamină;

• ajută aminoacidul tirozină să lucreze ca factor de pigmentare a părului şi pielii.

Dezvolatarea copiilor depinde foarte mult de cantitatea de cupru din timpul sarcinii dar si dupa nastere. Corpul lor stocheaza acest mineral in ultimul trimestru de sarcina pentru a asigura cantitatea de cupru necesara numeroaselor procese metabolice in care acesta este implicat. Cuprul este crucial pentru formarea si dezvoltarea normala a creierului si sistemului nervos. El este un ingredient important in producerea si intretinerea mielinei, acel material care invaluie fibrele nervoase. Are de asemenea un rol important in formarea neurotransmitatorilor – mesageri ce poarta informatia de la o celula nervoasa

Absorbtia cuprului

Necesarul zilnic de saruri al organismului este de 2-4 mg, necesar pe care regimul alimentar nu il poate asigura. Absorbtia cuprului
se face mai ales prin stomac si este favorizata de un PH alcalin,
precum si de natura sarii de cupru (mai ales sulfati, azotati sau
cloruri). Alti factori care favorizeaza asimilarea acestui element sunt
sarurile de fier, cianuri etc. Retentia tisulara este determinata de
modul de administrare, de combinatia chimica si de varsta.
Organul central al metabolismului cuprului este ficatul.
De aici trece in sange sub forma combinata cu o proteina. Absorbtia
cuprului se face prin hrana, iar excretia pe cale digestiva, prin bila
si materii fecale.
Caseta: Cuprul interfereaza cu fierul in
procesul de hematopoeza (proces de formare si de maturizare a celulelor
sangvine). Deficitul acestui metal favorizeaza depozitarea fierului. La
fel ca si in cazul zincului, concentratia plasmatica evolueaza
discordant; metabolismul sarurilor de cupru este, in acest caz,
controlat de hormonii hipofizari.

la alta.


Doza zilnică recomandată

Din totalul de cupru adus  în organism prin alimentaţie este absorbit 25-60%. Nu există un necesar zilnic stabilit, dar se recomandă 2-5 mg de cupru pe zi. În mod normal, această doză există în alimentele consumate zilnic, încât nu este nevoie de un aport suplimentar, decât în caz de carenţă.

Surse de cupru

Cupru este prezent în stridii, crustacee, moluşte, organe de viţel şi de oaie, carne de pui, raţă, porc, struguri, ciuperci, peşte, nuci, nuci de Brazilia, alune, midale, cacao, struguri, stafide, piersici, zmeură, grâu, sfeclă, spanac, afine, mure, căpşune, lămâi, portocale, coacăze negre, gutui, cireşe, vişine, mere, pere, prune uscate, polen, sparanghel, morcov, pătrunjel, păstârnac, ţelină, cartofi, dovleceii, tomate, lobodă, gulii, andive, vinete, fasole uscată, castane, salată sălbatică, păpădie, mazăre, soia, anghinare, ghimbir, năsturel, ridichii, cereale integrale, legume şi fructe uscate, moluşte, seminţe de susan, seminţe de floarea soarelui, drojdie de bere, tărâţe, apă.

Fructele au conţinut mult mai redus de cupru faţă de carne, ouă, seminţe, cereale. De asemenea, alimentele procesate şi rafinate sunt sărace în cupru.

Deficitul de cupru

Datorita relatiei stranse care exista intre cupru si fierul din organism, carenta de cupru poate duce la anemie, oboseala, tulburari de respiratie. Este destul de rara in cazul adultilor, deficitul de cupru fiind specific copiilor si in in special prematurilor.

Carenţa de cupru este rară, întălnită în caz de malnutriţie infantilă sau la cei cu alimentaţie şi nutriţie parenterală (alimentaţie pe cale intravenoasă, utilizată în gastroenterologie, în reanimare şi în chirurgia grea), însă poate degenera în boli grave ca:

• Boala Wilson este cauzată de un deficit congenital de ceruloplasmină şi afectează aproximativ 1 din 30.000 persoane. Acumularea mare de cupru în ficat, creier şi în alte ţesuturi este asociată cu reducerea concentraţiei sale serice. Se manifestă prin tremurături, contracturi musculare, afectarea raţiona­mentului şi a memoriei, semne oculare, disfuncţie renală, ciroză hepatică. Poate fi fatală dacă nu este descoperită la timp.

• Sindromul Menkes, este o gravă boală genetică, legată de cromozomul X, în care organismul are un defect congenital, nu poate absorbi şi nu poate face rezerve de cupru. Pacienţii cu acest sindrom, pe lângă anemie, pot genera osteoporoză, emfizem, anevrism disecat în aortă, ruptură de miocard.

Simptomele carenţei de cupru sunt: lipsa poftei de mâncare, anemie, vase de sânge fragile ce se pot rupe, căderea părului, schimbarea culorii şi a texturii, acnee, albirea treptată a pielii, oboseală cronică, infecţii, diaree, colestrol ridicat, perturbări ale sistemului nervos, anevrismul aortei şi al vaselor de sânge, puţine celule albe în sânge (leucopenie), întârzieri de creştere, boli ale oaselor, osteoporoză, tuberculoză pulmonară, ulcer, leucemie, cancer, SIDA, etc.

Toxicitatea cuprului

Rar se produce o intoxicaţie puternică, deoarece sărurile de cupru au o acţiune emetică, detoxifiantă. Inhalarea intensă a compuşilor de cupru din pesticide, a celor care rezultă din prelucrarea cuprului (metalurgie, placarea obiectelor cu cupru, sudură) sau în cazul hemodializei, provoacă anemie hemolitică, greaţă, vărsături.

Excesul de cupru se manifesta prin varsaturi, insomnie, caderea parului, ciclu menstrual neregulat, hipertensiune. Predispuse catre inmagazinarea cuprului in exces sunt persoanele cu hepatita, ciroza sau boala Wilson, iar acestea nu trebuie sa ia niciun supliment de cupru.

Analiza minerală tisulară (analiza minerală a firului de păr) este cel mai bun test de laborator, care determină cantitativ mineralele la nivel intracelular, faţă de analizele similare efectuate din serul sangvin, urină, care determină mineralele la nivel extracelular.

Efect antioxidant:

Radicalii liberi sunt produsi nocivi ai metabolismului care in lipsa neutralizatrii produc distrugeri la nivel molecular in celulele si tesuturile organismului. Oxidarile produse in procesele metabolice cresc riscul de cancer si de boli cadiovasculare. Din fericire, organismul poate controla nivelul oxidarilor tisulare prin neutralizarea radicalilor liberi gratie unor sisteme antioxidante. In apararea organismului fata de radicalii liberi cuprul joaca un rol important. El intra in componenta multor enzime ce se gasesc in toate celulele corpului si care au drept scop tocmai neutralizarea radicalilor liberi si limitarea distrugerilor celulare.

Asupra oaselor si pielii:

Cuprul este indispensabil formarii tesutului conjunctiv, acel tesut care actioneaza ca un liant intre toate celulele organismului, legandu-le unele de altele pentru a forma organele. Tesutul conjunctiv este extrem de polimor – mentine organele la locul lor, confera fermitate pileii si rezistenta oaselor. Colagenul este unul dintre tipurile de tesut conjunctiv ce se gaseste in piele si in oase. In formarea lui cuprul este absolut esential. S-a observat ca fracturile oasoase, malformatiile de schelet si osteoporoza sunt mai frecvente atunci cand exista un deficit de cupru.

Cuprul previne anemia:

Desi toata lumea stie ca anemia este datorata carentei de fier, s-a dovedit ca si cuprul are un rol important in preventia acestei afectiuni. Cuprul ajuta la trecerea fierului intr-o forma pe care organismul o poate folosi (forma ferica) si intra in componenta unor enzime care transporta fierul de la si catre tesuturi. Un deficit de cupru va produce o boala caracterizata de anemie si de acumularea fierului in tesuturi.

Sfaturi utile

Condiţia primordială pentru extragerea eficientă a cuprului din alimente constă în buna funcţionare a stomacului. Pentru a avea loc acest proces, aciditatea stomacului trebuie să fie în limitele normale. Persoanele care suferă de hipoclorhidrie, care iau penicilamină, alopuriol, au nevoie de un aport suplimentar de cupru, iar cele care iau cimetidină să reducă consumul de cupru.

Dieta dezechilibrată, bogată în zaharuri, stresul de acasă sau de la şcoală, lipsa afecţiunii, unele vaccinuri, medicamentele chimice, pot genera copiilor un dezechilibru major dintre cupru şi zinc. Multe afecţiuni (otite, erupţii cutanate, mătreaţă, întârzierea dezvoltării, tulburări de atenţie şi învăţare, comportament anti-social, hiperactivitate, autism) pot fi evitate.

Conductele de cupru care transportă apa de băut, vasele din cupru, materialele dentare, reziduurile de fungicide şi pesticide din mâncare, steriletul din cupru şi pastilele anticoncepţionale, medicamentul cimetidină, măresc absorbţia cuprului din alimente.

Dacă în tinereţe cuprul şi fierul sunt necesare pentru reproducere, după 40 de ani capacitatea lor de stocare creşte, încât pot deveni nocive şi să faciliteze apariţia diabetului bronzant (hemocromatoza), bolile de inimă şi boala Alzheimer.

Pentru a preveni stocarea cuprului în ţesuturi, organismul trebuie ajutat prin diferite metode:

• stimularea producţiei de energie prin schimbarea stilului de viaţă (îndepărtarea stesului, a fricii, cât mai multă odihnă, mişcare în aer liber, meditaţie);

• îmbunătăţirea activităţii glandelor suprarenale prin folosirea suplimentelor alimentare ce conţin zinc, mangan, vitaminele A, C, E şi complexul de vitamine B;

• clismele de cafea îmbunătăţesc de cinci ori activitatea ficatului, dar şi cea a colonului;

• periajul zilnic al pielii, masajul corporal, sauna, grădinaritul şi alte activităţi cât mai placute.


• utilizarea vaselor de cupru de calitate ridicată, care să nu permită eroziunea vasului şi scurgerea cuprului în mâncare, înlocuirea ţevilor din cupru, donarea de sânge, reducerea consumului de alimente bogate în cupru sunt câteva măsuri necesare în această privinţă.

Deoarece ajută la producerea melaninei (un pigment vital al pielii), apa ţinută în vasele de cupru este recomandată celor care suferă de vitiligo.

Ionii de cupru au o capacitate mult mai ridicată în combaterea bacteriei E-coli şi a altor viruşi (chiar mai mare decât cea a aurului şi a argintului). Ideal ar fi înlocuirea vaselor de inox care se folosesc acasă sau în localurile publice, cu cele din cupru, pentru că sunt mai utile şi mult mai sănătoase.

Medicina ayurvedică recomandă bărbaţilor care doresc să-şi mărească potenţa următorul remediu: într-o cană de cupru să pună apă seara la culcare, pe care să o bea dimineaţa, cu 45 de minute înaintea micului dejun.

Bijuteriile din cupru pur sunt purtate din cele mai vechi timpuri pentru a preveni îmbolnăvirea. Efectul este maxim dacă stângacii le poartă pe partea dreaptă şi dreptacii invers.

Metalul zeiţei Venus purtat în combinaţie cu alte pietre sau cristale atrage norocul în dragoste şi protecţia divină.

(197)


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Lasă un răspuns