Publicat pe

Cadmiul, ucigasul tacut din bijuterii, alimente si dispozitive mobile electronice (mp3 & mp4 playere, console jocuri)

Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Un element chimic extrem de periculos pentru sănătatea umană
este prezent în jurul nostru, la serviciu, acasă şi nu de puţine ori,
chiar în farfuriile noastre. Cadmiul este metalul cu care se dă culoare
somonului, se colorează în roşu aprins cutiile de răcoritoare, se lipesc
bijuteriile şi se fac acumulatorii de la gadget-urile noastre de zi cu
zi. Toate acestea în condiţiile în care cadmiul este unanim asociat cu
cancerul, iar un tratament pentru tratarea intoxicaţiei cu cadmiu este
deocamdată necunoscut.

Cadmiul a fost descoperit de chimistul de naţionalitate germană
Friedrich Stromeyer în oraşul Göttingen, Germania, în anul 1817, în timp
ce acesta studia compuşii zincului pentru a obţine carbonat de zinc
farmaceutic. El a observat că în loc să rezulte, ca de obicei soluţii
incolore, soluţiile obţinute aveau o culoare galbenă. La început a
crezut că acestea sunt impurificate cu fier sau arsen, dar mai târziu, a
constatat că se afla în faţa unui element nou. Acest metal, descoperit
de Friedrich Stromeyer în vaporii unui amestec de funingine şi de oxid
de zinc, a fost un amestec „preparat“ într-un cuptor. El a numit
elementul cadmiu după „kadmeia“, numele grecesc de calamină sau carbonat
de zinc.

Denumirea cadmiului îşi are rădăcinile în latinescul „cadmia“ care
înseamnă calamina de zinc şi în grecescul „Kadmeia“ care înseamnă pământ
din Cadmeia, descoperit pentru prima dată în apropierea Tebei, oraş
fondat de prinţul fenician Cadmus.

Cadmiul a fost folosit pentru prima dată în pictură în anul 1907, în
Germania, iar timp de 100 de ani, Germania a fost sin- gurul producător
important de cadmiu.

Proprietăţile chimice şi fizice ale cadmiului

Cadmiul este un element chimic din grupa metalelor de tranziţie, are
numărul atomic 48 şi unitatea atomică de masă 112.41. Cadmiul
funcţionează în combinaţii în stare de valenţă 2, face mulţi compuşi
bivalenţi, iar în cea mai mare parte aceştia sunt anorganici. Simbolul
chimic al cadmiului este Cd. Densitatea cadmiului este de 8,65g/cm3,
duritatea 2. Cadmiul are un aspect argintiu metalic, este un metal
moale, ductil, electropozitiv, structura cristalină este hexagonală,
starea de agregare este solidă şi este foarte rezistent faţă de agenţii
de coroziune. Cadmiul nu apare în mod natural, principalele minerale de
cadmiu sunt greenochitul (sulfura de cadmiu CdS), având 77% cadmiu,
otavitul (carbonat de cadmiu CdCO3) şi monteponitul (oxidul de cadmiu
CdO). Greenochitul este singurul mineral care este aproape întotdeauna
asociat cu sfaleritul (ZnS). Această asociere este cauzată de
similitudinile geochimice dintre zinc şi cadmiu, ceea ce face ca
separarea geologică să fie foarte greu de realizat. Cadmiul este un
produs rezidual în urma prelucrării zincului. Acesta se găseşte în
natură numai sub formă de combinaţii chimice (zinc, cupru şi plumb).

Principalii compuşi ai cadmiului sunt: carbonatul de cadmiu (CdCO3) –
172,41 greutatea moleculară, clorura de cadmiu (CdC12) – 183,32
greutate molecula-ră, fluorul de cadmiu (CdF2) – 150,40 greutatea
moleculară, iodura de cadmiu (CdI2) – 366,21 greutate moleculară, oxidul
de cadmiu (CdO) – 128,40 greutatea moleculară, selenatul de cadmiu
(CdSeO4) – 191,36 greutate moleculară, sulfuratul de cadmiu (CdS) –
144.46 greutatea moleculară.

Punctul de topire al cadmiului este de 321,069ºC, 609,924ºF sau
594,219 K, iar punctul de fierbere este 767ºC, 1412,6ºF sau 1040,15 K.
Cadmiul are 48 de protoni şi 64 de neutroni.

Praful de cadmiu are în componenţă mai mulţi compuşi ai acestuia, cum
ar fi clorura de cadmiu. Fumul de cadmiu conţine particule minuscule de
cadmiu sau oxid de cadmiu format în timpul arderii.

Când cadmiul ajunge în aerul umed, acesta îşi pierde strălucirea şi
este imediat afectat de dioxidul de sulf şi de amoniacul ud. Acest metal
este solubil în acizi, dar insolubil în apă.

Ionii de cadmiu sunt obţinuţi din soluţia de ioni şi formează compuşi
insolubili, albi hidrataţi cu carbonaţi, fosfaţi, arsenite, oxalaţi şi
ferocianuri.

Cadmiul este un metal insolubil în apă, clorura de cadmiu, care este
un compus al acestuia este solubil în apă, acetonă, metanol şi etanol
dar este insolubil în aer. Acetatul de cadmiu este solubil în apă şi
alcool, bromura de cadmiu este solubilă în apă, alcool, moderat în
acetonă şi puţin în aer, carbonatul de cadmiu este solubil în acizi
diluaţi şi insolubil în aer, iar florura de cadmiu este solubilă în apă
şi acizi şi este insolubilă în alcool şi în NH4OH (hidroxid de amoniu).

Utilizări ale cadmiului

Cadmiul se găseşte peste tot în mediul înconjurător, de la surse şi
procese naturale, cum ar fi eroziunea şi abraziunea pietrelor şi a
solurilor, la evenimente singulare, cum ar fi incendiile forestiere şi
erupţiile vulcanice. Nivelul de cadmiu care se găseşte în atmosferă este
de la 0,1 la 5,0 nanograme pe metru cub, în scoar- ţa Pământului este
de la 0,1 la 0,5 micrograme pe gram, în sedimentele marine este de 1
microgram pe gram, în apa mării este de 0,1 micrograme pe litru.

Principala utilizare a cadmiului, aproximativ 50%, este în procesul
de galvanizare a altor metale, în principal, este vorba despre oţel,
fier şi cupru.

Cadmiul este folosit la obţinerea aliajelor (nichel, cupru, aur,
argint, bismut şi aluminiu) şi are un punct de topire scăzut. Cadmiul
este cel mai frecvent utilizat în fabricarea de baterii din nichel şi
cadmiu, baterii reîncarcabile care se găsesc în telefoanele mobile şi în
echipamentele fără fir.

Totodată,
compuşii cadmiului sunt utilizaţi în fabricarea pigmenţilor şi
coloranţilor (sulfura de cadmiu şi sulfoselenida de cadmiu), ca
stabilizatori în materialele din plastic şi în electrozii bateriilor
alcaline cu nichel şi cadmiu.

De asemenea, compuşii cadmiului sunt utilizaţi în imprimare, în
industria textilă, în fotografie, în lasere, în semiconductori, în
pirotehnie, în celulele solare, în contoare cu scintilaţie, ca neutroni
absorbanţi în reactoarele nucleare, în amalgamele dentare, în fabricarea
lămpilor fluorescente, în bijuterii, în gravură, în industria de
automobile şi avioane, ca pesticide, catalizatori de polimerizare. Cad-
miul este găsit şi în îngrăşămintele cu superfosfat.

Aproximativ 10% din consumul de cadmiu este produs din surse
secundare, în principal de la praful generat de fier şi resturi de oţel
prin reciclare. Bazinul râului Vilyuy, Siberia este un loc unde există
cadmiu metalic.

Rapoartele britanice de explorare geologică au raportat în anul 2001
că cel mai mare producător de cadmiu este China, aproximativ 60% din
producţia mondială de cadmiu, urmată de Coreea de Sud şi Japonia.

Bineînţeles că o cantitate foarte mare de cadmiu este eliberată în mediul înconjurător, aproximativ 25.000 de tone pe an.

Aproximativ jumătate din această cantitate de cadmiu este eliberată
în râuri, prin alterarea rocilor şi în aer, prin incendiile forestiere
şi erupţiile vulcanice, iar restul este eliberat din cauza activităţilor
umane.

O parte din cantitatea de cadmiu produsă la nivel mondial,
aproximativ 2000 de tone anual, este folosită în producerea pigmenţilor.
Sulfatul de cadmiu sau roşul de cadmiu (Cd x CdSe) este un pigment
intens de culoare roşu cald care variază ca tentă între roşu-orange până
la maron şi este disponibil sub mai multe forme, deschise şi închise.
Este un pigment puternic şi opac cu o bună putere de colorare şi o
viteză redusă de uscare în culorile de ulei. În amestec cu alb, prinde o
tentă de gri. Se amestecă bine şi cu galben de cadmiu, rezultând un
portocaliu puternic. Pigmenţii de cadmiu au fost înlocuiţi în ultima
vreme de către pigmenţii azo, pigmenţi similari ca şi rezistenţă la
lumină dar care sunt mai ieftini şi nu sunt toxici. Nuanţele diferă în
funcţie de producător. În culori, roşul de cadmiu este prezent în stare
pură sau în amestec cu bariu. Amestecul cadmiu-bariu are aceeaşi
stabilitate la lumină ca şi cadmiul pur dar are o putere de colorare
redusă. Roşu de cadmiu este rezistent la lumină şi este prezent în
majoritatea culorilor folosite în picturile murale. Roşul de cadmiu este
cunoscut ca fiind cancerigen, extrem de toxic, dacă este inhalat şi
relativ toxic, dacă este ingerat.

Efectele utilizării cadmiului asupra mediului înconjurător şi asupra sănătăţii populaţiei

Principala poartă de intrare a cadmiului în mediu este prin aer. În
aer cadmiul ajunge sub forma de particule în urma emisiilor de la
incinerarea deşeurilor, a emisiilor din metalurgie. Particulele de
cadmiu pot fi transportate pe distanţe lungi, astfel că aria poluată se
extinde foarte mult. Expunerea la acest metal se poate realiza în trei
moduri, şi anume expunerea ocupaţională, expunerea datorită ingerării şi
expunerea „ambientală“. Expunerea la cadmiu apare mai ales în locurile
de muncă unde sunt fabricate produsele din cadmiu. Expunerea
ocupaţională apare în combinatele de metalurgie neferoasă, în fabricile
de baterii, în timpul sudurii. Persoanele care lucrează în topitorii,
minerit, industria textilă, fabricarea aliajului din cadmiu, fabricarea
bijuteriilor, fabricarea vitraliilor, industria recuperării deşeurilor,
fabricarea bateriilor, prezintă un risc ridicat de expunere la cadmiu.
Expunerea datorată ingerării apare în cazul consumului de alimente sau
de apă contaminate cu cadmiu. Expunerea „ambientală“ apare în cazul în
care aerul ambiental este poluat cu cadmiu, dar acest lucru este foarte
puţin probabil. O altă sursă de expunere la cadmiu sunt ţigările. Fumul
de tutun transportă cadmiul în plămâni. O altă sursă de contaminare a
apei sunt ţevile de zinc în care se găseşte ca impuritate cadmiul. El
este suspectat pentru posibile efecte cancerigene.

Emisiile
crescute de cadmiu, din producţia, folosirea şi depozitarea deşeurilor,
persistenţa de lungă durată în mediul înconjurător, absorbţia relativ
rapidă a cadmiului şi acumularea acestuia în recoltele ulterior
consumate, contribuie la potenţialul său periculos. Solurile pot fi
contaminate din aer, prin apă, fertilizare sau prin utilizarea
pesticidelor care conţin cadmiu, sau din deversarea deşeurilor care
conţin acest metal. Râmele şi alte organisme esenţiale ale pământului
sunt foarte susceptibile la otrăvirea cu cadmiu. Ele pot muri la o
concentraţie foarte mică, iar acest lucru are consecinţe asupra
structurii solului.

Când concentraţiile de cadmiu din sol sunt mari pot influenţa
procesele micro-organismelor şi ameninţă întreg ecosistemul pământului.
În ecosistemele acvatice, cadmiul se poate acumula în midii, scoici,
creveţi, crabi şi peşti.

Organismele de apă sărată sunt mai rezistente la otrăvirea cu cadmiu decât organismele de apă dulce.

Expunerea la cadmiu datorată mediului poate apărea prin consumarea
alimentelor de bază, în special seminţe, cereale şi legume cu frunze, ce
absorb rapid cadmiul care apare în mod natural sau prin contaminarea
solurilor cu mâl menajer, îngrăşăminte şi apă freatică poluată.

Inhalarea şi ingerarea sunt cele două modalităţi prin care populaţia intră în contact cu cadmiu.

Inhalarea gazelor sau al prafului de cadmiu de către persoanele care
lucrează în rafinarea minereului sau în extragerea cadmiului din
minereu, în galvanizare, în timpul încălzirii, sfărâmării, în cadrul
operaţiunilor de sudură şi lipire care implică folosirea produselor
metalice care conţin cadmiu, în producerea de pigmenţi cu conţinut de
cadmiu şi în industria materialelor plastice este extrem de dăunătoare.
Pe o perioadă scurtă de timp, aerul care conţine niveluri ridicate de
cadmiu, provoacă stări asemănătoare gripei, frisoane, febră şi dureri
musculare, apoi mai târziu, poate provoca afecţiuni pulmonare,
dificultăţi de respiraţie, dureri în piept şi tuse, care pot duce la
deces, în cazuri severe. Inhalarea aerului cu niveluri mai scăzute de
cadmiu pe o perioadă mai lungă de timp poate duce la boli de rinichi si
de oase.

Ingerarea de alimente şi băuturi care conţin cadmiu, utilizarea
ustensilelor placate cu cadmiu din timpul gătitului, şi depozitarea
sucurilor acidulate în recipiente de ceramică care conţin acest metal
pot provoca toxicitate gastrointestinală. De asemenea, intoxicaţii orale
acute au fost observate şi la cei care munceau în medii expuse prafului
de cadmiu şi care foloseau măsuri de igienă adecvate. Consumul de
alimente sau de băuturi contaminate cu niveluri ridicate de cadmiu poate
provoca iritarea stomacului, crampe abdominale, greaţă, vărsături şi
diaree, dureri de cap, inflamarea gâtului. Cantităţile mari de cadmiu
pot afecta rinichii, ficatul şi inima şi, în cazuri severe, pot provoca
chiar moartea.

Deşi compuşii cadmiului sunt relativ greu absorbiţi din tractul
gastrointestinal, cazurile de toxicitate somatică care urmează ingestiei
indică faptul că absorbţia metalului din tractul gastrointestinal poate
apărea şi de aceea toţi compuşii cadmiului ar trebui consideraţi ca
fiind potenţiali vătămători în caz de ingerare.

Cazurile de pneumonie acută galopantă şi de edem pulmonar, dar şi
efectele neurotoxice care urmează expunerii la praf sau gaze care conţin
cadmiu indică faptul că inhalarea compuşilor acestui metal trebuie
luată în serios şi considerată potenţial fatală. Deşi absorbţia
cadmiului la nivelulul epidermei nu pare importantă, iritaţii ale pielii
pot fi cauzate de unii compuşi ai metalului.

Copiii expuşi la cadmiu prezintă aceleaşi simptome ca şi adulţii.
Mici cantităţi de cadmiu pot fi găsite în laptele matern al femeilor
care au fost expuse la mediu cu niveluri ridicate de cadmiu.
Concentraţia de cadmiu la un nou născut este în medie cu 50% mai mică
decât în sângele matern.

Inhalarea aerului contaminat cu cadmiu poate cauza cancer pulmonar,
dar nu şi ingerarea de alimente sau băutură contaminate cu cadmiu.

În urma unor studii efectuate, organismul unui adult din UE absoarbe
între 1,4-8 µg cadmiu pe zi. Se pare că absorbţia de cadmiu în organism
tinde să fie mai mare la femei decât la bărbaţi. Concentraţiile de
cadmiu din aer diferă în funcţie de mediul ambiental, în mediul urban
este de 0,003-0,05 µg/m3, în mediul rural 0,001-0,005 µg/m3 şi până la
0,6 µg/m3 într-un mediu apropiat de surse directe cu cadmiu. De
asemenea, ţigările au o contribuţie considerabilă la consumul de cadmiu
(2-4 µg de cadmiu dintr-un pachet de ţigări). Cadmiul se acumulează în
special în ficat şi în rinichi unde se produce metalotioneina.

Aproximativ 80-90% din cantitatea de cadmiu din organism este în
strânsă legătură cu metalotioneina, o proteină citoplasmatică care are
capacitatea de a bloca absorbţia sistemică a cuprului şi a cărei
producţie intestinală este stimulată de către zinc.

De asemenea, glanda tiroidă, pancreasul şi glandele salivare
acumulează cantităţi semnificative de cadmiu. Cadmiul este prima dată
transportat către ficat prin sânge. Cadmiul se acumulează în rinichi
unde afectează mecanismele de filtrare. Acest lucru provoacă excreţia de
proteine şi zaharuri din corp şi mai departe provoacă vătămarea
rinichilor. Durează foarte mult până când metalul acumulat în rinichi
este eliminat din corpul uman prin urină. Alte efecte asupra sănătăţii
provocate de prezenţa cadmiului în organism sunt: dificultăţi în
procesul de reproducere şi chiar infertilitate, vătămarea sistemului
imunitar, afecţiuni psihice şi posibila vătămare a ADN-ului sau
dezvoltarea cancerului. În cazul intoxicaţiei acute cu cadmiu trebuie
îndepărtat cât mai repede pacientul din zona contaminată sau inducerea
de vărsături. Nu există tratament eficient dovedit pentru intoxicaţia cu
cadmiu.

Studii medicale

În anul 1985 a fost realizat un studiu cu privire la incidenţa
cancerului în rândul muncitorilor care lucrau cu cadmiu la o fabrică de
baterii cu conţinut de nichel-cadmiu din Suedia. Grupul ţintă a fost de
522 de lucrători suedezi care au fost expuşi la cadmiu cel puţin un an
de zile.

În urma studiilor realizate într-o perioadă de peste zece ani s-a
ajuns la următoarele concluzii: din cei 522 de lucrători, 162 s-au
îmbolnăvit de cancer de prostată, iar 195 de cancer pulmonar. Analizele
au arătat că pe termen lung expunerea la cadmiu este asociată cu
cancerul.

Boala „Itai-Itai“

Boala
„Itai-Itai“ a fost prima dată înregistrată în anul 1912, în Toyama,
Japonia şi a făcut peste 200 de victime. Această boală este una dintre
cele mai cunoscute afecţiuni din Japonia generată de poluare. Boala a
fost numită astfel de către localnici, deoarece toxicitatea osoasă
indusă de cadmiu cauzează fracturi osoase dureroase. Cadmiul fusese
revărsat în râuri de către companiile miniere din munţi.

Datorită contaminării cu cadmiu, peştii din râuri au început să
moară, iar plantaţiile cu orez au fost afectate din cauza faptului că
acestea au fost irigate cu apa din râurile contaminate cu cadmiu. Orezul
absoarbe metalele grele, în special cadmiul şi astfel acesta ajunge în
organismul uman. Boala este caracterizată în primul rând prin dureri
insuportabile la coloana vertebrală şi la picioare şi în timp mersul
devine din ce în ce mai legănat din cauza oaselor deformate. Aceste
simptome persistă şi avansează în câţiva ani, până când pacientul ajunge
în imposibilitatea de a se mai deplasa şi astfel rămâne ţintuit la pat.

Măsuri de combatere a intoxicaţiei cu cadmiu

Pericolul pe care cadmiul îl reprezintă pentru sănătatea oamenilor a
făcut ca majoritatea ţărilor să ia măsuri pentru combaterea intoxicaţiei
cu acest metal. Comisia Europeană şi statele membre trebuie să susţină
cercetările asupra efectelor pe care cadmiul îl are asupra sănătăţii
umane şi asupra mediului înconjurător. Efectele arsenicului, ale
cadmiului, ale mercurului, ale nichelului şi ale hidrocarburilor
aromatice policiclice asupra sănătăţii umane, inclusiv prin lanţul
trofic, şi asupra mediului în ansamblu său se fac simţite prin
concentraţiile din mediul înconjurător şi prin depuneri. Trebuie să se
ţină seama de acumularea acestor substanţe în soluri şi să se aibă în
vedere protejarea apelor subterane.

Tehnicile de măsurare precise, standardizate şi criteriile comune
pentru implantarea staţiilor de măsurare sunt elemente importante pentru
evaluarea calităţii aerului înconjurător, astfel încât informaţiile
obţinute să fie compatibile în toată comunitatea. Informaţiile privind
concentraţiile şi depunerea poluanţilor reglementaţi trebuie să fie
transmise Comisiei ca o bază pentru rapoartele periodice. Informaţiile
actualizate privind concentraţiile din aerul înconjurător şi depunerile
poluanţilor reglementaţi trebuie să fie uşor accesibile publicului.

Utilizarea cadmiului în bijuterii, în aliaje de lipit sub formă de
bară şi în toate materialele plastice a fost interzisă în Uniunea
Europeană începând cu luna decembrie 2011. Cantităţi mari de cadmiu au
fost fost detectate în anumite articole de bijuterie, în special în
imitaţiile de bijuterii provenite din import. Consumatorii, inclusiv
copiii, riscă expunerea la cad- miu prin contact cutanat sau prin
lingere. Noua legislaţie interzice utilizarea cadmiului în orice tip de
bijuterii, cu excepţia antichităţilor. Interdicţia se aplică şi
cadmiului prezent în toate materialele plastice şi aliajele de lipit sub
formă de bară folosite pentru îmbinări de materiale disimilare
deoarece, dacă sunt inhalaţi, vaporii emanaţi în acest proces sunt
foarte periculoşi.

Vicepreşedintele Comisiei Europene, Antonio Tajani, responsabil
pentru industrie şi antreprenoriat, a declarat: „Este o veste bună atât
pentru consumatori, cât şi pentru sectorul industrial, care deja a pus
la punct soluţii alternative pentru această substanţă. Interzicerea
utilizării cadmiului în bijuterii va proteja consumatorii, în special
copiii. De asemenea, este un lucru bun şi pentru mediu, întrucât
materialele plastice fără cadmiu vor contribui la reducerea poluării.
Măsura încurajează reciclarea deşeurilor din PVC, ceea ce reprezintă un
pas important în eforturile de economisire a resurselor. Astfel, este
dovedit încă o dată rolul esenţial jucat de REACH în impunerea unor
standarde înalte în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii publice“.

Interdicţia garantează o protecţie mai bună a consumatorilor din
Uniunea Europeană împotriva expunerii la cadmiu a mediului înconjurător.
Ea a fost adoptată sub forma unei modificări a Regulamentului REACH.

Noua măsură interzice folosirea cadmiului în toate materialele
plastice, încurajând totodată valorificarea deşeurilor din PVC în
vederea utilizării acestora într-o serie de produse pentru construcţii.
Având în vedere că PVC-ul este un material valoros, care poate fi
valorificat de mai multe ori, noua legislaţie permite reutilizarea
PVC-ului valorificat cu conţinut scăzut de cadmiu într-un număr restrâns
de produse pentru construcţii, care nu prezintă niciun pericol pentru
public sau pentru mediu. În vederea unei informări complete a
cumpărătorilor, produsele pentru construcţii obţinute pe bază de PVC
valorificat vor fi marcate la comercializarea cu o emblemă specială.

Cadmiul este o substanţă cancerigenă şi este toxică pentru mediul
acvatic. În anul 1988, a fost adoptată o rezoluţie referitoare la un
program de acţiuni pentru combaterea poluării cu cadmiu a mediului
înconjurător. În trecut, cadmiul a fost folosit ca agent colorant sau
stabilizator în anumite articole din plastic. Începând din anul 1992,
folosirea sa a fost interzisă în Uniunea Europeană pentru o serie de
articole din plastic, dar a fost permisă în continuare pentru anumite
tipuri de PVC rigid, întrucât la vremea respectivă nu existau
alternative pe piaţă. Având în vedere că acum există astfel de
alternative, producătorii europeni de PVC au hotărât să elimine treptat
cadmiul din toate tipurile de PVC, în cadrul unui program numit „Vinil
2010“. Utilizarea cadmiului în baterii şi în produse electromice a fost
restricţionată începând cu anul 2004.

Reciclarea bateriilor cu cadmiu şi nichel

Reciclarea cadmiului este o industrie tânără şi se află într-o
continuă creştere, o industrie care a fost influenţată de preocuparea
pentru protecţia mediului înconjurător şi de constrângerile legislative.

Cadmiul, fiind un metal greu, poate provoca poluări substanţiale
asupra mediului înconjurător şi poate avea efecte grave asupra sănătăţii
umane. Din această cauză, multe ţări operează în prezent programe de
reciclare pentru bateriile care conţin nichel şi cadmiu.

Bateriile cu cadmiu şi nichel conţin între 6% (pentru bateriile
industriale) şi 18% (pentru bateriile de larg consum) cadmiu, acest
metal foarte toxic şi necesită o atenţie specială în timpul tehnologiei
de reciclare a bateriei. Bateria cu nichel şi cadmiu este o baterie
portabilă reîncărcabilă, utilizată pentru aparate foto, camere de
filmat, telefoane mobile, laptop-uri, aparate de bărbierit şi pentru
diferite lucruri portabile care necesită acumulatori reîncărcabili.
Bateria industrială cu nichel şi cadmiu (NiCd) acoperă 2% din întregul
segment industrial de baterii.

În România, prin Hotărârea de Guvern nr. 1132/2008 este precizată
interzicerea utilizării bateriilor şi acumulatoriilor portabili,
inclusiv a celor integraţi în aparate, care conţin cadmiu într-o
proporţie mai mare de 0,002% din greutate. Această prevedere este
valabilă mai puţin pentru bateriile şi acumulatorii portabili destinaţi
să fie utilizaţi în sistemele de urgenţă şi de alarmă, inclusiv
iluminatul de urgenţă, în echipamentele medicale sau în alte unelte
electrice fără fir.

În Statele Unite ale Americii, o parte din preţul bateriei reprezintă
o taxă pentru eliminarea corespunzătoare a acestuia la sfârşitul
duratei de viaţă.

În cadrul Directivei Comisiei Europene nr. 66/2006, comercializarea
bateriilor cu nichel şi cadmiu a fost interzisă pe teritoriul Uniunii
Europene, cu excepţia bateriilor pentru uz medical, pentru sistemele de
alarmă şi iluminatul de urgenţă.

În conformitate cu aceeaşi directivă europeană, bateriile industriale
pe bază de nichel şi cadmiu trebuie colectate de către producătorii lor
pentru a fi reciclate în instalaţii speciale.

Directiva UE nr. 66/2006 prevede că cel puţin 25% din totalul
bateriile utilizate pe teritoriul UE trebuie să fie colectate până în
2012, şi mai mult de 45% până în 2016, din care cel puţin 50%  trebuie
să fie reciclate.

De asemenea, reciclarea ar putea contribui la susţinerea resurselor
naturale, nu numai prin reciclarea bateriilor, dar şi prin economisirea
de energie.

În general, procesul de reciclare începe prin îndepărtarea
materialelor combustibile, cum ar fi materialele din plastic şi
materialele de izolare, cu un oxidant cu gaz termic. Utilizarea
metalelor reciclate din baterii necesită un consum mai mic de energie,
de exemplu: utilizarea cadmiului şi a nichelului reciclat necesită 46%
şi respectiv 75% mai puţină energie primară decât extracţia şi rafinarea
metalelor în stare naturală.

Fiecare ţară îşi impune propriile reguli şi propriile taxe pentru a face reciclarea să fie posibilă şi convenabilă.

Potrivit unui studiu realizat de compania „Sunlight România“, până în
anul 2007 pe piaţa autohtonă s-au vândut a-nual 40 de milioane de
baterii portabile care, după utilizare, deşi considerate deşeuri
periculoase, au fost amestecate cu deşeurile menajere şi depuse la
groapa de gunoi sau incinerate.

Ce prevede Regulamentul REACH cu privire la cadmiu

„1. Este interzisă utilizarea cadmiului în amestecuri și articole
fabricate din polimeri sintetici organici (denumiți în continuare
„material plastic”), cum sunt:
– polimeri sau copolimeri ai clorurii de vinil (PVC);
– poliuretan (PUR);
– polietilenă de densitate joasă (LDPE), cu excepția polietilenei de
densitate joasă utilizate pentru producerea de preamestecuri colorate
(amestecuri în topitură colorate);
– acetat de celuloză (CA);
– acetobutirat de celuloză (CAB);
– rășini epoxidice;
– rășini melamin-formaldehidice (MF);
– rășini ureo-formaldehidice (UF);
– poliesteri nesaturați (UP);
– polietilentereftalat (PET);
– polibutilentereftalat (PBT);
– polistiren transparent/uz general (universal);
– acrilonitril-metacrilat de metil (AM MA);
– polietilenă reticulată (VPE);
– polistiren cu rezistență crescută la impact;
– polipropilenă (PP);
– polietilenă de înaltă densitate (HDPE);
– acrilonitril-butadien-stiren (ABS);
– poli(metacrilat de metil) (PMMA).

Amestecurile și articolele fabricate din material plastic nu se
introduc pe piață în cazul în care concentrația de cadmiu (exprimată sub
formă de cadmiu metalic) este egală cu sau depășește 0,01 % din
greutatea materialului plastic.

Prin derogare, al doilea paragraf nu se aplică în cazul articolelor introduse pe piață înainte de 10 decembrie 2011.

Primul și al doilea paragraf se aplică fără a aduce atingere
Directivei 94/62/CE a Consiliului și actelor adoptate în temeiul
acesteia.

2. Este interzisă utilizarea în vopsele. Pentru vopselele cu un
conținut de zinc care depășește 10 % din greutatea vopselei,
concentrația de cadmiu (exprimată sub formă de cadmiu metalic) nu poate
fi egală cu sau nu poate depăși 0,1% din greutate. Articolele vopsite nu
se introduc pe piață în cazul în care concentrația de cadmiu (exprimată
sub formă de cadmiu metalic) este egală cu sau depășește 0,1 % din
greutatea vopselei aplicate pe articolul vopsit respectiv.

3. Prin derogare, punctele 1 și 2 nu se aplică în cazul articolelor
colorate cu amestecuri care conțin cadmiu din motive de siguranță.

4. Prin derogare, punctul 1 al doilea paragraf nu se aplică:
– în cazul amestecurilor produse din deșeuri din PVC, denumite în continuare „PVC recuperat”;
– în cazul amestecurilor și articolelor cu conținut de PVC recuperat, în
situația în care concentrația de cadmiu (exprimată sub formă de cadmiu
metalic) nu depășește 0,1% din greutatea materialului plastic în cadrul
următoarelor aplicații ale PVC-ului rigid:
(a) profile și foi rigide pentru aplicații în construcții;
(b) uși, ferestre, obloane, pereți, jaluzele, împrejmuiri și jgheaburi de acoperiș;
(c) pardoseli și terase;
(d) conducte pentru cabluri;
(e) conducte de apă nepotabilă, dacă PVC-ul recuperat este utilizat în
stratul intermediar al unei conducte cu mai multe straturi și este
acoperit cu un strat de PVC nou, produs în conformitate cu punctul 1 de
mai sus.

Înainte de a introduce pe piață pentru prima dată amestecurile și
articolele cu conținut de PVC recuperat, furnizorii se asigură că
acestea poartă în mod vizibil, lizibil și de neșters, marcajul următor:
«Conține PVC recuperat» sau pictograma următoare:semnpvcÎn conformitate cu articolul 69 din prezentul regulament, derogarea
acordată la punctul 4 va fi revizuită până la 31 decembrie 2017, în
special în vederea reducerii valorii-limită a cadmiului și a reevaluării
derogării pentru aplicațiile enumerate la literele (a)-(e).

5. În înțelesul prezentei intrări, prin «placare cu cadmiu» se
înțelege orice depunere sau acoperire cu cadmiu metalic a unei suprafețe
metalice.

Este interzisă placarea cu cadmiu a articolelor sau a componentelor
articolelor care sunt utilizate în următoarele sectoare/domenii de
aplicare:

(a) echipamente și mașini pentru:
– producția alimentară;
– agricultură;
– răcire și congelare;
– tipărirea și legarea cărților;

(b) echipamente și mașini (utilaje) pentru producerea de:
– bunuri de uz casnic;
– mobilă;
– instalații sanitare;
– încălzire centrală și instalații de condi-ționare a aerului.

În orice caz, indiferent de utilizarea sau de destinația lor finală,
este interzisă introducerea pe piață a articolelor placate cu cadmiu sau
a componentelor acestor articole utilizate în sectoarele/domeniile de
aplicare menționate la literele (a) și (b) de mai sus și a articolelor
produse în sectoarele menționate la litera (b) de mai sus.

6. Dispozițiile menționate la alineatul (5) se aplică, de asemenea,
articolelor placate cu cadmiu sau componentelor acestor articole, atunci
când sunt utilizate în sectoarele/domeniile de aplicare menționate la
literele (a) și (b) de mai jos, precum și articolelor produse în
sectoarele menționate la litera (b) de mai jos:

(a) echipament și mașini (utilaje) pentru producerea de:
– hârtie și carton;
– textile și îmbrăcăminte.

(b) echipamente și mașini (utilaje) pentru producerea de:
– echipamente și utilaje de manipulare industrială;
– vehicule de transport rutier și agricole;
– material rulant;
– nave.

7. Cu toate acestea, se exceptează de la restricțiile alineatelor (5) și (6):

– articolele și componentele articolelor utilizate în sectoarele
aeronautic, aero-spațial, minier, marin (în zona costieră) și nuclear,
ale căror aplicații necesită standarde ridicate de siguranță, precum și
în dispozitivele de siguranță pentru vehicule rutiere și agricole,
material rulant și nave;

– contactoarele electrice destinate oricărui sector de utilizare,
având în vedere fiabilitatea cerută pentru aparatele pe care se
instalează acestea.

8. Se interzice utilizarea în materialele de adaos pentru brazare în
cazul în care concentrația cadmiului este egală cu sau depășește 0,01%
din greutate. Materialele de adaos pentru brazare nu se introduc pe
piață în cazul în care concentrația de cadmiu (exprimată sub formă de
cadmiu metalic) este egală cu sau depășește 0,01 % din greutate. În
sensul prezentului punct, brazare înseamnă o tehnică de sudare prin
intermediul unor aliaje, care se desfășoară la temperaturi de peste 450
°C.

9. Prin derogare, punctul 8 nu se aplică în cazul materialelor de
adaos pentru brazare utilizate în aplicațiile din domeniul apărării și
al industriei aerospațiale și nici în cazul materialelor de adaos pentru
brazare utilizate din motive de siguranță.

10. Se interzice utilizarea sau introducerea pe piață în cazul în
care concentrația este egală cu sau depășește 0,01% din greutatea
metalului în:

(i) mărgele din metal și alte componente din metal necesare pentru fabricarea bijuteriilor;

(ii) părți din metal ale bijuteriilor și ale imitațiilor de bijuterii și accesorii pentru păr, inclusiv:
– brățări, coliere și inele;
– bijuterii de tip piercing;
– ceasuri de mână și articole de tip brățară;
– broșe și butoni.

11. Prin derogare, punctul 10 nu se aplică în cazul articolelor
introduse pe piață înainte de 10 decembrie 2011 și al bijuteriilor care
la 10 decembrie 2011 au o vechime mai mare de 50 de ani“.

Ştiaţi că?…

  • Renumita culoare roşie de pe etichete şi reclama băuturii „Coca-Cola“ conţine cadmiu (sursă: chimia mediului).
  • Principalele surse de poluare cu plumb şi cadmiu din România sunt
    industria metalurgiei neferoase (Copşa Mică, Baia Mare, Zlatna).
  • În fiecare an, China produce aproximativ 200 de milioane de tone de
    orez, din care 20 de milioane de tone sunt contaminate cu cadmiu.
  • În cea mai mare parte a perioadei 2007-2010, studiile au arătat că
    în lacul Mogoşoaia metalele grele au depăşit frecvent limitele, ajungând
    în cazul cadmiului la valori de 10 sau chiar de 18 ori mai mari decât
    limitele admise.
  • Boala „Itai-Itai“, generată de cadmiu, se traduce în limba engleză
    „Ouch-Ouch“, iar în limba română „Au-Au“. Numele bolii vine din cauza
    durerilor insuportabile la articulaţii şi la coloana vertebrală.
  • Bateriile alcaline obişnuite nu conţin cadmiu.
  • Metalele grele aflate în baterii, cum ar fi mercurul şi cadmiul
    odată ajunse în ape, sunt înghiţite de animalele acvatice şi se
    acumulează în ţesuturile lor grase.
  • Există semnale de alarmă potrivit cărora somonul ar putea contribui
    la declanşarea cancerului uman din cauza substanţelor cu care este
    tratat peştele în crescătorii şi care ulterior ajung în apele
    fiordurilor.

Printre cumpărătorii de somon s-a răspândit vestea că, mai nou, în
unele crescătorii somonii sunt „înroşiţi“ artificial cu cadmiu. În
această situaţie s-a ajuns deoarece substanţa cu care erau hrăniţi până
acum peştii era astaxantinul, care este un carotenoid chimic artificial,
şi care este prea scumpă. Această substanţă, în mediul natural, somonii
şi-o asigură prin consumul de creveţi. Cadmiul este folosit ca
înlocuitor deoarece este mult mai ieftin, însă este cu mult mai toxic.

(63)


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Lasă un răspuns