Publicat pe

Hormoni

Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Hormoni
Transportul de hormoni
H proteinopeptidici şi catecolaminele (hidrosolubile) – circulă în plasmă în(stare liberă.Excepţie fac::somatomedinele, corticoliberina şi ihormonul de creştere.
Hormonii liposolubili (tiroidieni, steroizi)i)circulă preponderent legaţi de proteine, ,denumite proteine de transport (albuminele, prealbuminele ,transcortina, globulina tiroxinoliantă).
Prednisonul
Prednisonul – este derivatul delta 1 al
cortizonului si se foloseste ca atare sau
ca acetat.
Potenta actiunii antiinflamatorii,
limfolitica si de stimulare a glicogenezei
hepatice este de circa 5 ori mai mare
decat pentru hidrocortizon. Metabolismul hidromineral este putin influentat, tendinta de retinere de sare si apa fiind slaba.
Legarea de proteinele plasmatice este comparativ mica – 70%- difuzarea in tesuturi fiind relativ buna. Prednisonul este transformat in ficat prin hidrogenare cu formarea unei grupari 11-hidroxi, in prednisolon, forma activa biologic.
HORMONII NEUROHIPOFIZARI
Activitatea hormonilor se discuta in cadrul conceptului referitor la ‘relatia structura activitate’ avand in vedere existenta unor receptori hormonali. Acesti receptori sunt proteine specializate, care asigura formarea complexului hormon receptor important in reglarea proceselor biochimice din celulele si tesuturile tinta.
Receptorii hormonali se afla localizati in functie de structura chimica si solubilitatea acestora dupa cum urmeaza:
hormoni cu structura azotata hidrosolubili traverseaza greu membrana celulara, au receptorii la nivelul membranei celulare;
hormoni cu structura steroidica liposolubili care traverseaza mai usor membrana celulara , au receptorii hormonali in interiorul celulelor, in citosol si nucleul celular.
      Dupa indeplinirea rolului biochimic hormonii se ‘dezactiveaza’ metabolizandu‑se predilect in ficat si eliminandu‑ se prin rinichi si, in mici cantitati, prin fecale.
Ionii de calciu (Ca2+) mediaza efectele intracelulare ale multor hormoni sau a unor semnale nervoase. Ionii Ca2+ regleaza contractia muschilor striati si netezi, controleaza secretiile exocrine, endocrine, au rol deosebit in diviziunile celulare, sunt modulatori ai multor procese metabolice fundamentale.
Definiţie
-> Sunt substanţe biologic active, sintetizate de glandele endocrine, secretate direct în sânge şi limfă ,transportate la ţesuturile ţintă unde reglează funcţiile biologice şi procesele biochimice în organism.
Conceptul clasic de celulă endocrină, hormon, celulă țintă a fost lărgit, iar denumirea de hormon este atribuită oricărui compus chimic, elaborat si secretat de o celula care afecteaza activitatea altei celule.
Hormonii pot fi:
hormoni endocrini :- secretați de catre celula producatoare în sânge si ajung la celula țintă prin sistemul circulator;
hormoni paracrini :- secretați de o celulă si actionează asupra celulelor invecinate, fara a ajunge in sistemul circulator;
hormoni autocrini :- secretati de o celulă în spațiul extracelular si acționeaza ca mesageri pentru celula care I-a produs.
Activitatea biologica (fiziologica) a hormonilor se produce:
la distanta, existand celule sau organe tinta [e.x: in cazul hormonilor foliculo stimulent hipofizar (FSH), somatotrop hipofizar (STH) , hormonii medulosuprarenalieni (adrenalina si noradrenalina)]
la locul biosintezei sau in proximitatea acesteia e.x: in cazul secretinei (hormoni ai tractului gastro intestinal)
Clasificarea hormonilor se face dupa criterii variate, avand in vedere diversitatea structurala si functionala. In mod curent clasificarea acestor compusi se face in functie de:
I) Structura chimica, distingandu se:
A. Hormoni cu structura azotata, care pot fi:
– hormoni cu structura de acizi aminati
e.x: hormonii medulosuprarenali, hormonii tiroidieni
– hormonii cu structura peptidica sau protidica
e.x: hormonii adenohipofizari, pancreatici, paratiroidieni
B. Hormonii cu structura steroidica: hormoni estrogeni,gestageni ,hormoni androgeni, hormonii corticosuprarenali (corticosteroizi).
Hormonii androgeni
Hormonii androgeni sunt steroizi cu 19 atomi de carbon, gruparea metil legata la C10 si C13 o legatura cetonica in C3 si o grupare OH la C17 (testosteronul): C19H27O2.
Androgenii, fiziologic se produc atat la mascul, cat si la femela. Reprezentantul cel mai important al grupei este tesosteronul, ceilalti androgeni fiind considerati metaboliti: androstendion,
5 alfa dehidro-testosteron, epitestosteron, androsteron etc.
Testosteronul este transformat in dihidrotestosteron, cu activitate
biologica in testicule si estradiol cu rol in inducerea libidoului la masculi.
La masculi androgenii stimuleaza spermatogeneza, cresterea, dezvoltarea,
aparitia caracterelor secundare la masculi, dezvoltarea musculara.
La femele sunt principalii precursori ai sintezei de estrogeni ‚si prin feedback negativ controleaza LH-ul si FSH-ul.
Hormonul de crestere uman cuprinde 191 aminoacizi. 1,25-dihidroxi-calciferol, hormon derivat din vitamina D3, apartine grupei de hormoni corticosuprarenali cu structura steroidica. Hormonii tiroidieni si catecolaminele sunt compusi cu molecula mica derivati din aminoacidul tirozina. Multi alti hormoni sau neurotransmitatori sunt derivati ai aminoacizilor. O alta grupa de hormoni – eicosanoizii – sunt derivati ipotetici ai hidrocarburii cu 20 atomi de carbon, ecoisan
II) Glanda endocrina la nivelul careia se produce biosinteza, distingandu se:
a) hormoni hipofizari
e.x: adenohipofizari si neurohipofizari
b) hormoni tiroidieni
e.x: tiroxina
c) hormoni pancreatici
e.x: insulina, glucagon
d) hormoni suprarenali
e.x: medulosuprarenali si corticosuprarenali.
Hormonii estrogeni
Din punct de vedere chimic , au la baza un ciclu aromatic din care lipseste gruparea metil de la carbonul 10 iar la carbonul 3 are o grupare OH .
Primul estrogen animal extras , in stare pura a fost Estrona sau Foliculina care are formula chimica C18H22O2. Prin hidrogenarea acesteia s-a obtinut dihidrofoliculina sau 17 beta estradiolul care este cel mai activ hormon natural. Prin hidratarea estronei se obtine hidratul de foliculina sau Estriolul.
Hormoni derivaţi din aminoacizi
Ocitocina (Oxitocina)
Este primul hormon octapeptidic sintetizat in octombrie 1953 de catre Vincent du Vigneaud si are greutatea moleculara in jur de 1000; este o molecula in compozitia careia intra 8 aminoacizi plus 3 molecule de amoniac.
Ocitocina este eliberata aproximativ 10% sub forma tonica, deci eliberare continua si 90% sub forma de eliberare ciclica, perioada de impartire a ocitocinei este de 2-3 minute.
Aldosteronul
Aldosteronul este un hormon steroid din familia mineralocorticoizilor, produs de către zona glomerulata din cortexul suprarenal, în glanda suprarenală. Acesta acționează în special la nivelul tubilor distali și a tubilor colectari ai nefronilor, stimulând absorbția sodiului și a apei, precum și secreția de potasiu, ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale.
Aldosteronul, principalul mineralocorticoid, are actiune intensa asupra balantei hidroelectrolitice. Este indicat in urmatoarele afectiuni:
– tulburari digestive insotite de diaree;
– stari de soc (traumatic, obstetrical, prin arsura);
– hepatice (asociat cu vitaminele A, C si metionina);
– adinamie si slabiciune musculara.
Boli hormonale
Acromegalia este o boală hormonală provocată de hipersecreția hormonului somatotrop. Se intâlnește după pubertate și este caracterizată prin creșterea exagerată a oaselor feței, a mandibulei, a oaselor late, în general, dar și îngroșarea buzelor, creșterea viscerelor(inimă, ficat, rinichi, limbă) și alungirea exagerată a mâinilor și picioarelor.
Boala Basedow-Graves
Boala lui Basedow-Graves apare din cauza hipersecreției de hormoni tiroidieni la adult. Poate fi tratată cu inhibitori hormonali. În doze prea mari acești inhibitori pot duce la apariția hiposecreției de hormoni. Boala Basedow apare datorită prezenței auto-anticorpilor antireceptori TSH cu funcție stimulatoare asupra glandei tiroide. Legarea auto-anticorpilor la receptorii TSH de pe celulele tiroidiene determină stimularea secreției hormonilor tiroidieni. Inhibiția prin feedback negativ de la nivel hipofizar dispare.
Manifestările clinice și paraclinice de hipertiroidie sunt:
tumefacția tiroidei
exoftalmie însoțită de diverse simptomatologii oculare
tulburări cardiovasculare (aritmii, tahicardie, eretism cardiac)
tremurături digitale fine
scădere în greutate
diaree
termofobie
transpirații profuze
astenie
Acromegalia
Cretinism
Cretinismul este o afecțiune gravă întâlnită la om, care se caracterizează prin întârzierea dezvoltării psihice și fizice. Se manifestă prin talie mică, degete scurte și groase, picioare scurte și strâmbe, față mare cu fruntea îngustă, nas redus în dimensiuni și lat, urechi, debilitate mintală, stare psihică de idioție și imbecilitate. Este o consecință a tulburării funcționării normale a glandei tiroide, cauzată, în special, de insuficiența de iod în alimente. Pentru a evita această patologie, se recomandă utilizarea sării iodate în alimentație
Bibliografie
http://ro.scribd.com/doc/30488379/Hormonii
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/MEDICATIA-HORMONALA99.php
http://ro.wikipedia.org/wiki/Hormon
http://www.cdt-babes.ro/articole/hormoni.php

(55)


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •